Osteoporoză

Cunoscută și ca: Osteopenie, Demineralizare osoasă

PE SCURT

Osteoporoza este scăderea densității și a rezistenței oaselor, care devin fragile și se pot fractura la traumatisme minore. Nu doare până la prima fractură, de aceea se depistează prin osteodensitometrie (DXA). Tratamentul — medicamente, calciu, vitamina D și exerciții — reduce semnificativ riscul de fractură.

Ce este

Ce este osteoporoză?

Osul se reface continuu; în osteoporoză, pierderea de țesut osos depășește formarea. Rezultatul sunt oase poroase, care se pot rupe la o cădere de la propria înălțime sau chiar la un efort banal. Cele mai frecvente fracturi sunt la nivelul vertebrelor, al colului femural și al încheieturii mâinii.

Simptome

Simptome frecvente

  • De cele mai multe ori nu dă niciun simptom până la fractură
  • Fracturi la căderi minore (încheietura mâinii, șold, vertebre)
  • Scăderea în înălțime cu peste 3–4 cm
  • Cifoză — spate „rotunjit” progresiv
  • Durere de spate bruscă, prin tasare vertebrală

Factori de risc

Cine are risc crescut

  • Femeile după menopauză
  • Vârsta peste 65 de ani (și bărbații peste 70)
  • Tratament cu corticoizi peste 3 luni
  • Fractură de fragilitate în antecedente sau la părinți (șold)
  • Greutate mică, fumat, alcool
  • Artrită reumatoidă, boli tiroidiene, boli digestive cu malabsorbție

CÂND SĂ MERGI LA MEDIC

Discută cu un reumatolog dacă ești femeie după menopauză cu factori de risc, ai peste 65 de ani, iei corticoizi de mai multe luni sau ai avut o fractură la o cădere minoră. O singură fractură de fragilitate crește mult riscul următoarei.

Diagnostic

Cum se pune diagnosticul

Osteodensitometrie DXA

Măsoară densitatea osoasă la coloană și șold; un scor T de −2,5 sau mai mic înseamnă osteoporoză.

Evaluarea riscului de fractură

Scorul FRAX combină densitatea osoasă cu vârsta și factorii de risc pentru a estima riscul pe 10 ani.

Analize

Calciu, vitamina D, funcția rinichilor și a tiroidei, pentru a exclude cauze secundare.

Radiografie de coloană

La nevoie, pentru depistarea tasărilor vertebrale nediagnosticate.

Tratament

Opțiuni de tratament

Medicamente antiosteoporotice

Bifosfonați (de obicei prima alegere), denosumab sau, în formele severe, tratamente care stimulează formarea de os.

Calciu și vitamina D

Din alimentație și suplimente, în dozele recomandate de medic.

Exerciții

Exerciții cu încărcare, de forță și de echilibru, care întăresc osul și reduc riscul de cădere.

Prevenirea căderilor

Corectarea vederii, încălțăminte stabilă, eliminarea obstacolelor din locuință, revizuirea medicației care dă amețeli.

LA ARTHISMED SUCEAVA

Cum te putem ajuta

La Arthismed, reumatologul evaluează riscul de fractură, recomandă osteodensitometria (DXA) și analizele necesare, stabilește tratamentul și urmărește evoluția la controale periodice. Consultațiile pot fi decontate prin CAS cu bilet de trimitere. Pentru recuperare după fracturi și programe de exerciții, pacienții sunt îndrumați către echipa de recuperare medicală.

Întrebări frecvente

Ce întreabă pacienții

Osteoporoza doare?

Nu, osteoporoza în sine nu doare. Durerea apare abia când se produce o fractură, de exemplu o tasare vertebrală. De aceea depistarea prin osteodensitometrie la persoanele cu risc este importantă.

Ce înseamnă osteopenie?

Osteopenia înseamnă densitate osoasă sub normal, dar nu suficient de scăzută pentru osteoporoză (scor T între −1 și −2,5). Nu necesită întotdeauna medicamente; decizia se ia în funcție de riscul global de fractură.

Cât timp durează tratamentul pentru osteoporoză?

De obicei câțiva ani, cu reevaluare periodică prin DXA. Durata și tipul tratamentului depind de medicamentul ales și de riscul de fractură — unele tratamente se pot întrerupe temporar după 3–5 ani, altele nu.

Ajută doar calciul și vitamina D?

Sunt necesare, dar insuficiente singure în osteoporoza confirmată. Medicamentele antiosteoporotice reduc riscul de fractură vertebrală cu până la jumătate sau mai mult.

Informațiile de pe această pagină au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală. Diagnosticul și tratamentul se stabilesc doar de medic, după examinare. Ultima actualizare: .